Cu toţii am văzut imaginile cu yogini de la Sarmizegetusa, am chicotit în barbă auzind cunoscuţi vorbind foarte părtunşi despre energia, tunelurile, şi trecutul care vibreaza în munţii dacilor, dar nu ştiu câţi ne dăm seama de latura extremă a mişcării. Este fascinant modul în care aceşti oameni inimoşi şi inspiraţi revendică evenimentele de reenactment, încearcă să teoretizeze aceste fantezii compensatorii (în lucrări cu aparat critic!), ba chiar organizează nunţi şi ritualuri ale focului sacru la templul lui Zamolxe de la Detunata, cred în Dumnezeu şi Dumnezeea, în Isus fiul Daciei şi multe altele minunăţii. Parcă tot mai drăguţi sunt cei care se ţin de mână în cerc prin sanctuare...
Octavian Sarbatoare, The Foundations of Zamolxiana New Religious Movement, 2014:
Neozamolxianismul, viitorul spiritual al neamului românesc.
RăspundețiȘtergere