Arta lupului dacic

Interesul pentru daci se manifestă uneori şi artistic. Am selectat câteva dintre cele mai reuşite exemple, care nu cred că au nevoie de comentarii:

 Lup dacic tricolor de vânzare, la un moment dat, pe etsy

 Draco tip Deviant Art

 O încercare de la Chişinău

 şi un lăudabil desen copilăresc

 sau pe plaja la Neptun, cu DANAIS

Dacopaţi - dacomani - dacofani - dacologi

Interesul pentru civilizaţia dacică este, în sine, la fel de legitim ca cea pentru oricare alt domeniu al istoriei. Nivelurile diferite de intrepretare însă au dus la...îmbogăţirea lexicului cu o serie de termeni, mai mult sau mai puţin încetăţeniţi. Dacopaţii, de exemplu, pornesc de la credinţa apriori în caracterul primordial, galactic chiar, al dacilor, în faptul că ei sunt populaţia primordială, cea mai veche, cea mai uimitoare, creştini înainte de Iisus, iar adevărul despre ei este ascuns, cu bună ştiinţă, de o conspiraţie atotcuprinzătoare. Dacomanii cred ca dacii sunt cei mai grozavi dintre toate populaţiile antichităţii, că vorbeau latina înainte de romani, că realizările lor sunt uimitoare şi misterioase. Dacofanii nutresc un interes special pentru daci, însă sunt gata să asculte şi un specialist, să citească nişte surse cu spirit critic şi astfel să ajungă la propriile concluzii. Dacologii încearcă să desluşească şi ei necunoscutele legate de daci, la modul ideal obiectiv şi fără idei preconcepute, luptîndu-se cu lipsa surselor, a fondurilor pentru cercetare, a limitărilor şi a frânelor sistemului actual din cercetare şi cultură în general, scriind timid, de frica tuturor categoriilor anterioare, şi nedorind să intre în polemici. Şi mai sunt, desigur, şi cei pe care pur şi simplu nu îi interesează misterul dacic. Fericiţii....

Vezi si:
FENOMENUL DACOMAN - PROMOTORI ŞI ADERENŢI
 

Dacopatia, de Dan Alexe

Dan Alexe scrie bine de tot, cel putin până se pierde în meandrele etimologiei comparate. Prima jumătate a cărţii-eseu însă a mers brici, am chicotit şi am cedat impulsului de a însemna feţe rânjite şi exclamaţii  pe margine, la comparaţii şi informaţii inedite în lunga polemică dacomană şi la excelente întorsături de frază... În plus, autorul are cu singuranţă stil şi vervă, deci îl recomand susţinut. A se servi cu voie bună, căci dacii nu sunt sacrosanţi, dar şi cu niţică răbdare.

"Asta e marea noastră caracteristică naţională: hybris, obsesia de a ieşi în faţă...Dacă nu poţi fi primul, atunci trebuie să te pretinzi ultimul, pentru a atrage atenţia" (p. 8)
Aproape la fel de interesantă a fost "critica" lucrării, realizată de către partea "inculpată", care de-abia citise cartea şi care discută despre orice altceva (aprecieri şi detalii personale despre autor, desigur) în afară de ideile expuse efectiv. Poftiţi, vă rog, de la minutul 6:

Un hoţ la boţ din moţ!

Se vând căciuli dacice din doc de bumbac 100% (planta începe să fie folosită în Europa de-abia în jurul anului 1400, deci sigur nu creştea în paradisul dacilor), cu "buzunar secret în moţ"! Desigur, Columna nu indică croiala pileusului, şi cu atât mai puţin buzunarele sale secrete, aşa că, la urma urmei, de ce nu! Ba chiar putem presupune că le era util şi dacilor, pentru lucruri mici la purtător, de exemplu la câte un boţ [de brânză, cuvânt dacic], ce încăpea numai bine în moţ....să-l ferească de vreun hoţ!

"da, bro, sunt ok, ca si tine" zice Octavian Viorel că zice căciula lui cu buzunar în moţ